Lacul Circului striga dupa ajutor

Mai 19, 2009 - Un răspuns

Duminica, 17 mai la ora 12 m-am alaturat unui grup de oameni, majoritatea pensionari, care refuza sa fie blazati si sa accepte realitatea ca fiind un dat de neschimbat. Cladirea de pe bulevardul Barbu Vacarescu colt cu bulevardul Lacul Tei care se ridica mandra si semeata, colos de sticla menit sa oglindeasca realizarile timpurilor moderne pe care le traim, aduce cu sine o realitate crunta, dura si nemiloasa. In executia lucrarilor nu s-a tinut seama de ecosistemul in care traim si s-a deviat izvorul natural care alimenta lacul din Parcul circului.

O frumusete de lac, plin de nuferi, ratuste, broscute si alte vietati era mandria cartierului si o oaza de natura intre betoanele si praful acestul colt de Bucuresti. Acest mic paradis natural acum este in pericol. Ne mai fiind alimentat, lacul a secat mai mult de 1 metru de la marginea sa. Nuferii au murit, ratustele au plecat si ele in nefiinta. S-au adus alte ratuste vesele sa pluteasca pe balta care incepe sa capete pacla de balta statuta si aspect de groapa de gunoi ca sa nu spunem ca primaria nu face nimic. Ba mai mult, s-a tras o teava si se alimenteaza lacul artificial ca sa se opreasca degradarea lui. Insa cu ce apa si cum afecteaza acea apa ecosistemul lacului …nu se stie…ramane sa vedem daca noile ratuste supravietuiesc…

Ma uitam la superba zi de duminica, cum pensionarii venisera sa apere lacul optimisti si increzatori ca prezenta lor poate schimba ceva. Unde sunt tinerii ? Ei oare nu mai cred in puterea schimbarii ? Sa fie oare atat de blazati?

In atmosfera pasinica se aprind discutii despre ce si cum. Se semneaza petitia pentru stoparea degradarii lacului, responsabilizarea celor vinovati. Suntem anuntati de catre 3 jandarmi ca ne-a expirat timpul pentru miting si suntem poftiti sa dam cele doua bannere jos si sa ne raspandim. Dar noi asteptam televiziunea sa faca un reportaj. Explicam frumos ca nu vrem probleme si rugam sa mai fim lasati sa stam cumintei sa asteptam reporterii. Se aprind ceva discutii. Jandarmii legitimeaza organizatorii, se verifica autorizatiile pentru miting. Un pensionar curios se aporpie si incearca sa dialogheze rugandu-i frumos pe jandarmi sa ne mai lase pret de cateva minute. Jandarmul raspunde obraznic. Domnul ii sugereaza sa fie politicos deoarece este platit din bani publici, implicit de la noi din buzunare. “ Vrei aia 5000 (lei vechi) de mi-i dai tu lunar inapoi tataie?” Nu ma pot abtine sa nu intervin si ii sugerez si eu “organului” sa fie pregatit sa scoata acceeasi suma pentru fiecare participant daca tot e asa de putin lucru. Se lasa tacerea. Ne mai invartim in cerc, in grupulete mai mici de 10 persoane, caci noi nu suntem la miting…ne plimbam in parc si stam la soare admirand ceea ce este inca Lacul Circului. Respiram usurati cand apar reporterii, apoi plecam acasa multumiti ca macar am incercat.

NU renuntam. Vom reveni si peste o luna, si peste doua, si peste doi ani daca trebuie. Lacul Circului are nevoie de noi.

Cine nu ne poate ajuta cu prezenta, ne poate ajuta semnand petitia de la link-ul urmator:

http://www.petitieonline.ro/petitie/semnaturi/petitie_pentru_refacerea_ecosistemului_zonei_parcul_circului-p35063045-pg4.html

 

Alte informatii privind aceasta problema puteti primi citind :

 

http://vrem-orasul.blogspot.com/

 

Multumesc.

Destination Unknown – Tenerife

Mai 28, 2008 - 2 răspunsuri

Desi am fost derutata de indicii false si inselatoare cum ar fi ca este o tara non UE, iaca pun acest post ca sa clarific situatia. Destinatia saptamanii de miere – Tenerife, Spania. Geografic apartine de continentul african, insa administrativ tine de Spania. Este un mic paradis pe care am sa-l descriu mai pe indelete in zilele ce urmeaza si sper sa va incant si cu ceva poze 🙂 Dar ca totusi sa nu las in suspans lumea am sa va spun doar atat: nu exista nimic din ce mi-as fi putut dori intr-o luna de miere si sa nu fi avut parte …las imaginatia voastra sa zboare printre palmieri si papagali ….

Destination – Unknown

Aprilie 29, 2008 - 6 răspunsuri

Unde plecam in luna de miere ? Aceasta este marea intrebare. Romantic, mirele s-a hotarat sa isi asume intreaga responsabilitate a planificarii saptamanii de miere. Prietenii lui ? ” Curajos esti frate ! Iti dai seama ca daca ceva nu iese bine va fi NUMAI VINA TA !!! pana la adanci batraneti???” Prietenele mele ? ” Ce romantiiiiiiiiiiiiiic !!!” Oricum ar fi, curajos sau romantic sau amandoua, e de bine . Mirele a punctat la capitolul imagine cat sa castige respect, admiratie, putina invidie dar pana la urma e vedeta !!! Iata o nunta la care pe nimeni nu intereseaza ce si cum de mireasa in schimb toata lumea se agita sa parieze pe destinatia lunii de miere!

Din atatea idei am facut deja inconjurul lumii !!! Mirele generos si calic la indicii in acelasi timp…ca sa nu zic ca le mai arunca si la deruta dar …acum ma intreb de ce nu lucreaza in vanzari ?!? Ma uit la furoarea creeata si la cat isi doresc sa afle destinatia prietenii de parca ar pleca ei ! Teasing-ul e bun dar cu masura. Cert este ca a captat atentia si reflectoarele sunt pe el!

Cat despre mireasa…de la curiozitatea nestapanita …evident …la isterie nu mai e decat un pas. Mirele linisteste situatia cu un nou set de indicii despre cum ar trebui facut bagajul. S-a interesat de cultura tarii, de limba, de bucatarie, de activitati…ce mai pot sa reprosez?!? La bine si la rau nu ? Increderea e lucru rar in lumea asta insa dupa o mica criza de isterie am realizat ca nici nu vreau sa stiu. Este atat de romantic sa nu stiu sa ma las invaluita de mister si sa merg pe mana celui care imi va fi sot. Recunosc ca la firea mea independenta este greu sa ma abtin impulsului de a prelua controlul insa linistea unui stres in minus …iata primul cadou de nunta ! Stiu ca va fi minunat si nu ma indoiesc nici o clipa ! E mare lucru sa aduci o femeie semi isterica in starea de pace! Iata de ce te iubesc !

Indiciile ? Simplu : tara non UE, drum cu avionul de vreo 10 ore, escala la mijloc …nu se stie cat exact, este mare si munte aproape, cald, un vulcan pare-se inca activ, posibil pe continentul african, exista banane iar ca animale de traiesc in tara respectiva mi s-au indicat leii. Cine ghiceste dau o bere la retur !!!

Leapsa Turistica

Aprilie 12, 2008 - Leave a Response

În care 5 locuri din România l-aş plimba pe un străin şi de care 5 locuri l-aş feri?

Cum am fost in situatia asta o sa descriu ce am facut deja …Bran, Peles – Sinaia, Parcul Cismigiu – Bucuresti…si as mai adauga pe lista Marea Neagra si daaaaa clar Pestera Ursilor – Muntii Apuseni !

Unde nu l-as duce ? Nu cred ca m-as feri sa-l duc undeva decat daca mi-ar fi mie frica sa ajung in locul acela. Dar ca idee, cand am dus un strain sa vada un sat de rromi de pe langa Moiecu al carui nume imi scapa, a fost foarte impresionat de diferenta dintre acel sat si resul satelor pe langa care am trecut cu masina. E drept ca nu am oprit si nici prin gand nu-mi trecea insa poate ca ar fi fost totusi interesant.

Sunrise Avenue – Fairytale Gone Bad

Aprilie 8, 2008 - 5 răspunsuri

Caut de mult melodia asta …ma obsedeaza…o aud la radio ….pe telefoane mobile si imi doresc sa nu raspunda la apel doar ca sa o mai aud odata. Iata ca am aflat ce melodie este si cine canta si ne putem delecta chiar si cu un clip.

Sunrise Avenue – Fairytale Gone Bad

http://www.youtube.com/watch?v=77ey1aWDnyY

Enjoy !

Cariera

Aprilie 7, 2008 - Leave a Response

Ma numar printre cei pentru care cariera conteaza. Am muncit mult, am invatat ca sa ajung unde sunt si am niste pretentii de la mine.  Insa ma aflu la un moment de rascruce din punctul de vedere ca ma intreb unde se imbina si cum se impaca viata mea cu cariera. Unde se intrepatrund si unde se delimiteaza cariera mea profesionala cu, de ce nu, cariera mea de familie.

Ma uit in jur si vad multi oameni cu cariere foarte frumoase care insa nu mai apuca sa plece din birou pe lumina. Si cu toate astea au familii reusite. Cat de mult poti sa mizezi pe intelegerea sotului cand vii acasa numai dupa ora 8 seara ? Si cum poti avea o cariera de sotie sau de mamica cand copilul tau creste si se dezvolta, descopera viata iar tu ajungi sa nu mai ai timp si disponibilitate pentru el ?

Mi se pare nedrept ca marile companii mizeaza pe vastra trecuta de 40 a mamicilor sau sotiilor pentru a le forta moral sa ramana peste 8 ore la birou sub presiunea pierderii slujbei. Si mai nedrept este ca dupa ce ca raman peste program nici macar nu sunt recompensate financiar pentru orele prestate in plus si chiar mai mult decat atat sunt presate prin remarci de genul ” stiai ca asta este programul de lucru intr-o banca” sau ” stiai ca asta este programul de lucru la financiar” sau ” nu-i nimic ca asteapta 100 la usa sa-ti ia locul”.

Mi se pare si mai trist ca fete tinere de 30-35 de ani ajung sa-si vopseasca podoaba capilara nu pentru ca asa vor sau pentru ca au vreun capriciu al modei ci pentru ca incearca cu disperare sa ascunda firele de par alb care apar prematur.

Si toate aceste sacrificii in numele carierei. Dar cu cariera de sotie cum ramane ? Sau cu cea de mamica ? Cred ca daca as intreba direct aceste femei raspunsul ar fi ” printre picaturi…ce sa-i faci? ”

Ne-am emancipat, acum avem studii si cariere insa cred ca deja dam un pic in cealalta extrema. Iar statul vine cu politica chipurile protectionista si ne ofera cu generozitate 800 ron pe luna timp de doi ani pentru concediul de maternitate. O oferta de-a dreptul imposibil de refuzat ! Ce mi-a placut insa foarte tare vis a vis de aceasta oferta a statului a fost ca statul a fost dat in judecata. DA ! Foarte tare. O avocata s-a trezit si a dat statul in judecata. A adus probe si a demonstrat ca nu-si putea intretine copilul din aceasta suma si ca a trebui sa se intoarca la munca ca sa se poata intretine,aceasta daunandu-i copilului. Culmea, chiar incredibil pentru un stat ca al nostru a castigat! I s-au oferit ceva sume compensatorii. Dar nu banutii au fost marea victorie ci decizia judecatoreasca in sine. Bravo ei ! Acum n-ar fi frumos daca doamna cu pricina ar face un lobby si ar aduna cateva zeci chiar sute de mamici in aceeasi situatie si ar darama aceasta lege? Dar hai sa nu visam. Traim totusi in Romania. Iar puterea precedenteleor nu este la fel de mare ca in alte state.

Statul ofera tinerilor casatoriti in jur de 200 €. Dupa oficierea casatoriei faci o cerere si daca te incadrezi intr-o anumita varsta primesti aceasta suma de bani. Bine ca ii primesti si nu ii dai. Dar nu cumva prin valoarea sumei oferite te eticheteaza automat ca cetatean al unei lumi de mana a treia ? Si daca ai tai te eticheteaza asa ce pretentii poti sa ai de la altii de peste ocean ?

Companiile ofera proaspetelor mamici niste banuti la nasterea fiecarui copil. Foarte tare ideea. Dar iar o sa vin cu spirit de carcoteala si o sa comentez. Nu e mai mare rasul cand compania care are pretentii de multinationala vestita si branduita iti ofera un salariu ? E drept ca am auzit si de cazuri in care s-au oferit 3, 5, 6 salarii si poate si mai mult. Uf…macar daca as sti si eu de cand ma angajez care sunt acele companii. E drept ca-ti negociezi contractul…asta daca este negociabil ca de cele mai multe ori ti se pune foaia in fata si daca accepti bine…daca nu sa fii sanatos ca mai sunt 100 care asteapta la usa….acelasi text intimidator. Cum ar fi sa vina HR-ita si sa-ti arate si contractul colectiv de munca inca de la angajare ? Nu asa ar fi fair ? Sa stai linistit ca atat cariera ta profesionala cat si cariera ta de viitoare mamica sunt interese pazite de angajator.

 

Ritmul interior

Aprilie 5, 2008 - 2 răspunsuri

De mica mama zicea ca o sa dansez mai intai de a merge. De fapt primii pasi i-am facut pe varfuri spre disperarea alor mei parinti care se temeau sa nu imi afecteze mersul, forma picioarelor sau si mai rau coloana vertebrala. Insa putin mai tarziu am fost dotata cu sandalute cu talonet, pe glezna ca sa nu mai existe nici un pericol. Ma uit la poze si admir sandalutele insa inima mea se intoarce la miscare. Adevarul e ca merg pe strada si aud muzica in capul meu si imi vine sa ma misc. Plictisita stau in statie la metrou si astept sa vina trenul. In jurul meu cativa oameni posomorati, cu fete triste, posace. Eu n-am stare. Imi vine sa topai si incep sa ma misc alene de-alungul peronului sa maschez dorinta mea de a da ascultare ritmului launtric. In cele din urma, dupa vreo doua ture ma plictisesc si fara a-mi mai fi teama de ridicol dau ascultare saltaretului ritm din mine. Parca il si aud. De parca cineva sau ceva launtric m-a auzit, volumul muzicii creste pe masura cu dorinta mea de a-i da ascultare. NU mai rezist. Trebuie sa vad unde ma duce. Incep sa imi imaginez miscarile si pe masura ce in mintea mea baletez si fac piruiete talpile pantofilor mei bat ritmul lasand foarte putin sa razbata in exterior ritmul care creste si creste. Simt cum toata fiinta mea este patrunsa si renunt la orice inhibitie. Asta sunt si nu mi-e rusine. Ce-or sa zica ? Vreo studenta la coregrafie exerseaza pentru vreun examen…sau o nebuna care a uitat ca se afla intr-o lume gri, intr-o banala statie de metrou asteptand sa mearga la servici… Imi scot din cap rautacioasele comentarii pe care le anticipez si incep sa ma misc usor usor…trei pasi….inca trei….se contureaza o coregrafie timida si probabil mediocra insa simt cum sub miscarea picioarelor mele se naste un paradis pe care nu am avut niciodata sansa sa-l descopar.

Uit compet de mine…de cei din jur…deja sunt intr-o lume plina de culoare si sclipesc de bucurie. Un vuiet imi bruiaza ritmul insa in ignor. Merg mai departe. Nu vrea sa inceteze si deschid ochii brusc cand aud un scrasnet care aduce disonanta in melodia mea. S-a oprit. Insa si melodia mea la fel. O voce sparta ma scoate din dulcele regret. Atentie se inchid usile. Urmeaza statia…. Ma urc in tren si ma gandesc…nu-i nimic…melodia mea nu va pieri…ea va merge mereu cu mine si ori de cate ori voi avea dispozita sa o ascult ea se va auzi din ce in ce mai tare.

Acum fara sa privesc pasagerii din jur zambesc si sunt fericita. Nu vreau sa vad priviri dezaprobatoare sau critice. Nu vreau sa stiu cat de ridicola am parut privirilor circumspecte sau cati or fi considerat ca am inebunit. Imi fixez privirea intr-un punct fix si golindu-mi mintea de  gandurile dezaprobatoare simt cum stralucirea ochilor mei se stinge incet incet. Aerul proaspat de afara, usor umed de la ploaia de dimineata ma trezeste. Parca imi mangaie obrajii intepeniti in zambetul armoniei muzicii din sufletul meu. Este o noua zi. Buna dimineata ! imi spune o voce simpatica de dupa biroul de la receptie. Buna dimineata, raspund aproape mecanic. Intru si ma asez la birou gandindu-ma ca am multe care trebuie facute. Insa abia astept sa plec spre casa si sa gasesc un loc unde sa nu ma vada nimeni si sa dau cu adevarat ascultare acelui ritm.

Green Day – Boulevard of Broken Dreams

Aprilie 3, 2008 - Leave a Response

Din cand in cand imi ramane in minte cate vreo melodie si desi rock-ul nu este tocmai genul meu am gasit ceva la melodia asta care mi-a placut. Geeen Day – Boulevard of Broken Dreams

Enjoy!

http://www.youtube.com/watch?v=bxfpMGLMZ7Y&feature=related

Culori corporatiste – galben

Aprilie 3, 2008 - Un răspuns

Stiu ca titlul e rather freaking dar sincer cu acest sentiment m-am trezit in aceasta dimineata. Cum e summit si mi s-au reprogramat mai toate trebusoarele am zis sa pun la punct ceva ce amanam de secole si ma stresa. Asa ca am inceput curatenia de primavara cu geamuri, covorase si reasezarea garderobei. Foarte frumos…dragut…util…si cum adoooor sa fac smotru …bleaaax… m-am apucat sa spal un pic si batranul tapet de la mine din camera.

Pe vremea cand aveam numai vreo 14-15 anisori si m-a pus mama sa-mi aleg culoarea aveam de ales intre bleu si galben. Well ca sa nu ii dau satisfactie lui frate-miu am votat ferm pentru galben. Imparteam camera la vremea aceea si alegerea lui bleu imi dadea senzatia ca el ar cuceri mai mult din spatiul si asa mic al camerei. Asa ca am ales galben. Un galben lamai, intens care cu timpul s-a mai decolorat…si ca sa asortez camera mi-am mai cumparat si un set de pat tot in acelasi ton.

Nici nu m-am gandit pana in diminata asta ca atunci cand intru in birou mi se umplu ochii de galben. Pe pereti, pe cadranele ceasurilor, pe pungi, pe desktop-uri, copertile mapelor….inca un pic de galben si voi avea nevoie de o lamaie la fel de galbena sa nu vomit!!! Asa ca fiind inconjurata de atat galben am hotarat sa fac ceva pana nu dau in hepatita sau icter mecanic ! Am scos ceva poze din vacanta mea fabuloasa si le-am plastifiat …peisaje cu marea in cea mai mare parte…sa ma cufund in albastrul acela meditaraneean si sa compensez galbenul de acum isteric al tapetului.

Multumita de mine ma uit in jur si imi place ce vad…insa pe masura ce imi admir opera de arta incep sa realizez cate obiecte galbene ma inconjoara in propria mea casa si de care nu eram constienta pana acum ca de exemplu o cutie de pantofi in care imi tin cremele si smacurile, fierul de calcat, laveta de la bucatarie, un albun foto, dopul de la sticluta de rivanol. Simt ca ma sufoc de atata galben si fug in sufragerie. Respir sacadat si simt ca incep sa-mi revin pe masura ce tonuri felurite de verde, alb, albastru, bej si rosu isi fac aparitia sub pupila deja ingalbenita.

In linistea ce se instaura in mine incep sa ma gandesc ca desi au trecut ceva ani de cand am ales culoarea tapetului mie chiar imi placea galbenul si desi acum nu mi-as mai pune aceasta culoare pe pereti galbenul e totusi neutru. El nu are nici o vina pentru agasarea permanenta a retinei mele datorita excesului de zel a unei companii care de-abia a aflat ce inseamna promovarea brandului si face exces de zel. Iata! In timp ce scriu vad o agrafa de prins parul pe biroul meu…ghiciti ce culoare e ??? Si zau galbenul nu are nici o vina!!! O sa ajung ca tipul din reclama tv care vede totul dublu datorita spalarii creierului prin tehnici corporatiste…o sa ma intrebe prietenele in magazin …care iti place mai mult ? Cea albastra sau cea verde? Iar eu o sa zic GALBEN!!!

Repede cate lucruri dragute de culoare galbena imi vin in minte ? Pai…prima ar fi Tweety ! Oh da draguta dulcea Tweety…iata ceva mic galben si dragut! Ah da ! Ar mai fi si Sforaici ( aka ursuletul de plus care sta cu capsorul pe pernita si sforaie ). Alte idei ?

Hello world!

Aprilie 2, 2008 - 7 răspunsuri

Buna ! Bine ati venit !

Coloriciul